El se loveste cu capul de gheata si lesina,ea se scufunda usor in lac,parca uitase de ea cu ochii deschisi visa,si'a adus aminte de toate chinurile,de prietenii falsi din jurul ei,de caietul care mereu asculta problemele ei si in cele din urma si'a adus aminte de el,de cel care ar putea fi iubirea ei si atunci si'a revenit,a innotat,s'a indreptat spre el si cu toate puterile s'au salvat pe amandoi.La mal era aceeasi femeie batrana,avea fata si mai intunecata,ea respirand greu in cele din urma isi face curaj si striga "cine esti?de ce ma tot urmaresti?",dar femeia nu a raspuns si a disparut lasand in urma ei un colier. Se duce sa vada acel colier, care, defapt erau doua triunghiuri cu varfurile opuse,iar in mijloc era un X,iar pe spate scria"*Contra vim mortis non est medicamen in hortis" nu stia ce inseamna,dar il ia si il baga in buzunar si incearca sa'l trezeasca pe el,reuseste in cele din urma, era cam ametit,il ajuta sa se ridice,dar nu stia incotro sa o ia si pleaca pe un drum cam dubios,merge tot inainte si printre tufisuri vede drumul pietruit,era sigura ca a ajuns numai bine,cand sa iasa dintre tufisuri,vede o fetita,plangea si suspina si spunea ceva in limba latina,parca se certa cu cineva desi nu era nimeni langa ea,nu intelegea,iese din tufisuri si o intreaba "ce s'a intamplat?de ce plangi?" si cand se intoarce fata,avea ochii negri,iar pe fata i se vedeau venele iesite inafara,mai mai sa lesine,dar fata disparu. El statea acolo inconstient in bratele ei,murind de frig,ea incerca sa se adune si in cele din urma il cara in continuare si ajunge in fata scarilor unde incepe sa tipe dupa ajutor.Servitorii ies afara speriati si il duc pe el in casa,ea lesina,frigul ia luat toate puterile.
Se trezeste in aceeasi camera,iar un batran statea pe scaun langa ea,sigur astepta sa se trezeasca,apoi batranul oarecum fericit ca o vede ii spune "iti multumesc ca mi'ai salvat baiatul,iti raman cu adevarat dator.Acum odihneste'te,ai nevoie"si iese afara. Ea se ridica din pat si iese din camera,mai intai se uita sa vada daca e cineva si iese.Merge pe un hol lung,cu geamurile mari,cu portrete,aveau fetele sinistre,dar in gandul ei "hmm...sigur sunt strabunicii,da sigur" si merge mai incolo si o vede pe acea batrana care nu'i dadea pace,era pusa intr'o rama"nu se poate,e mama lui" si se uita atent la portret si stupefiata vede ca ochii se miscau,se uitau tinta la ea,se sperie si fuge,vroia sa coboare scarile si cand simte ca cineva din spatele ei vroia sa o impinga,se opune,dar degeaba era mai puternic,aluneca usor pe scari ,dar nu cade,nu se lasa si atunci acea forta din spatele ei ii sopteste la ureche "nu sti in ce te'ai bagat" si dispare ca un praf in acea zi.Incearca sa'si revina si reuseste,se aseaza pe scara si se uita in gol,nu stia ce sa faca,sa fuga de tot asa cum a facut mereu sau sa vada ce se intampla cu adevarat,ea singura a intrat in aceasta problema cand s'a culcat cu el,acea papusa din pod,iar acele cuvinte,nu stia ce sa faca,gandurile iar i'au invadat mintea si atunci apare el,abia se tinea pe picioare,se ridicase din pat sa o vada,fuge pe scari si il ia in brate,il saruta,o respinge,ce se intamplase...?
(*Nu exista medicament impotriva puterii mortii sau *Impotriva puterii mortii,nu exista leac in gradina)
