Ultima plimbare.

Eram amandoi mai fericiti ca niciodata
Ne plimbam langa lacul unde
pentru prima oara ne’am intalnit,
Ne tineam de mana,il iubeam,
o stiam sigur
Gandul ca ne’am putea desparti,
ma facea sa plang
Lungi siroaie imi curgeau din ochii caprui,
atat de inocenti,imi era frica..
Stia,stia de ce plang,
m’a sarutat cu buzele lui dulci si…
m’am linistit
Ma strangea in brate mai tare ca niciodata,
era ceva…
Ceva ce ma nelinistea,
Se uita adanc in ochii mei,
Cauta o solutie,avea disperarea in ochi
Nu vroia sa observ,statea linistit,dar…
eu am vazut,stiam ca nu era ceva in ordine..
il cunosteam,nu se putea ascunde,stia asta.
Cu glasul tremurand mi’a spus:
”Sti daca se va intampla ceva…ahhh…”
Tresar speriata,”ce vrei sa zici?”
Ochii lui mari,verzi straluceau in acel intuneric,
eram mai indragostita ca nicodata
Il strang din nou in brate,
Vazandu’ma iar nelinistita imi spune:”Ei bine…ahh…nimic..lasa”
“Ma iubesti?”
Ma uit nedumerita,”da dragule,sti asta”
S’a linistit,m’a sarutat si a disparut
Lasand in urma lui un miros de parfum
Simtind pentru ultima data ceea ce apartinea de el,
am plans,il adoram…
Si atunci…..am stiut….era….ahh…
ultima plimbare.